Bâlbâiala este o tulburare a articulării normale a cuvintelor, care constă în repetarea sacadată a unor cuvinte, momente de pauză, de întârziere în continuarea unei propoziții, mergând până la stoparea vorbirii.

Studiile relevă că unul din 20 de copii pot să treacă printr-o fază de bâlbâială și majoritateava scapă de asta în timpul creșterii. În ce privește adulții, 1% sunt afectați, cu o frecvență de 4 ori mai mare la bărbați față de femei.

Formele acestei tulburări pot fi de la ușoare, abia perceptibile sau ușor de mascat, până la forme grave. În general, bâlbâiala nu este o problemă fiziologică de pronunțare a cuvintelor sau de a transpune gândurile în comunicare verbală, ci apare la copii ca parte a învățării de a vorbi. Ei pot să se bâlbâie atunci când capacitatea lor de a vorbi nu este încă suficient dezvoltată. Dar majoritatea copiilor depășesc aceste dificultăți. În unele cazuri însă, bâlbâiala devine o problemă cronică ce persistă și în perioada adultă. Aceasta va avea un impact emoțional puternic, afecând stima de sine și relaționarea cu oamenii în general.

Cauzele bâlbâielii nu sunt încă complet elucidate. Cauze posibile pot fi:

• Deficiențe privind controlul motor al vorbitului
• Cauze genetice – există o predispoziție familială
• Cauze medicale : un traumatism sau afectare cerebrală
• Cauze psihologice: traume emoționale

Simptomele bâlbâielii includ:

• dificultatea de a începe un cuvânt, o propoziție sau o frază
• prolongația unui cuvânt sau a unei silabe în cadrul cuvântului
• repetiția unui sunet, unei silabe sau a unui cuvânt
• pauze scurte pentru anumite silabe sau pauze între cuvinte
• adăugarea unor silabe în plus, dacă se anticipează o dificultate în ce privește cuvîntul următor
• o tensiune, încordare sau mișcare excesivă la nivelul feței sau părții superioare a trunchiului la pronunțarea unui cuvânt
• anxietate în timpul vorbitului
• abilitate limitată în comunicarea efectivă.

Dificultatățile de vorbire se pot asocia cu:

• clipit intens, rapid
• tremurături ale buzelor, maxilarelor
• diverse ticuri al feței
• smucirea capului
• încleștarea pumnilor.

De obicei, bâlbâiala nu este permanentă. Persoana afectată nu se mai bâlbâie atunci când se simte în siguranță sau este într-un mediu familiar, relaxant, atunci când cântă sau vorbește cu animalele, atunci când vorbește în șoaptă.Bâlbâiala se agravează însă în condiții de stress sau oboseală, dacă trebuie să vorbească în fața publicului, în fața unei persoane cu autoritate, în fața clasei, la telefon.

Bâlbâiala afectează psihic persoana prin consecințele ei, printre care:

• scăderea stimei de sine
• evită situațiile în care trebuie să vorbească
• sentimente de frică, de rușine, culpabilitate, frustrare
• își schimbă stilul de vorbire pentru a preveni bâlbâiala (de ex. va vorbi foarte lent, sau șoptit, sau cu un accent aparte)
• adoptă strategii de comportament pentru a-și ascunde bâlbâiala (de ex. că ar fi uitat ce trebuia să spună, evită să participe la anumite evenimente sociale, la școală sau în afara ei, pentru a evita să fie șicanat sau umilit)
• devine anxios în comunitate, putând fi diagnosticat cu tulburare de anxietate socială

Tulburarea de vorbire poate fi provocată sau agravată de atitudinile negative ale membrilor de familie față de copil, cum ar fi: ironia, imitarea copilului, pedepsirea severă cu scopul de a-l dezvăța, obligarea copilului să vorbească în fața străinilor sau în situațiile când acesta se jenează, critici continue, protejarea exagerată a copilului, stări conflictuale cronice între părinți sau între părinți și copil.

Factorii de risc pentru bâlbâiala sunt:

• întârziere în dezvoltarea psihomotorie a copilului
• sexul masculin
• stressul în familie
• așteptările prea mari ale părinților
• un aparținător bâlbâit

Tratamentul bâlbâielii: pe lângă tratamentul logopedic al bâlbâitului și a consilierii părinților în ce privește interacțiunea cu copilul care se bâlbâie, homeopatia este un tratament complementar demn de luat în seamă atât în cazul copiilor, cât și al adulților care se confruntă cu această problemă.

Remediul homeopatic se stabilește întotdeauna individual, luând în considerare, pe lângă bâlbâit, toate caracteristicile mental-emoționale ale individului.Deasemenea, alegerea remediului homeopatic pentru fiecare caz în parte se face pe baza particularităților individuale ale tulburării de vorbire.

            Astfel, există un tratament homeopatic particular care se adresează acelui tip de bâlbâială, în care pacientul exersează îndelungat pronunția unui cuvânt, de gen”Mmmmama”, după care cuvântul iese ca din pușcă. De obicei, acest tip de bâlbâială se asociază cu grimase faciale, ticuri și un temperament mai violent, la un pacient care a suferit o frică mare sau o violență pe parcursul vieții.

Există apoi un remediu diferit ce se adresează tipului de bâlbâială în care subiectul repetă primele silabe de 3-4 ori, pentru ca restul cuvântului să ”iasă” relativ ușor.

Un alt remediu homeopat este eficient atunci când bâlbâiala este consecința unei pareze a limbii. Acest pacient este de obicei răgușit, își drege glasul permanent, prezintă smucituri ale feței.Se poate asocia și paralizia corzilor vocale. Deobicei sunt persoane surescitate mental-emoțional.

Persoanele care au probleme doar la pronunțarea anumitor litere, cum ar fi s, b, t, w,sau a unei singure litere (”s”, care este pronunțată ca și ”t”) au nevoie de un tratament homeopatic diferit.

Există remedii care se pot prescrie celor care se bâlbâie doar atunci când vorbesc grăbit sau doar în fața străinilor, sau atunci când sunt extrem de nervoși, când sunt întrebați și devin agitați, grăbiți sau se rușinează, ezitând în a răspunde, din timiditate sau lipsă de încredere.

Un tip particular de bâlbâială este cel în care persoana pronunță 1-2 cuvinte, apoi revine și le pronunță din nou și după ce a pronunțat cuvintele de 2-3 ori, revine și repetă din nou întreaga propoziție. De exemplu: ” Numele meu....numele meu....numele meu este X. Numele meu este X.”Homeopatia îi ajută în mod specific și pe acești pacienți, dar și pe cei care se bâlbâie doar la ultimul cuvânt al unei propoziții. Aceștia din urmă au, de obicei, o memorie slabă, lipsă de încredere și stimă de sine, prezintă și tulburări de somn.

În fine, un bâlbâit particularcare poate fi tratat homeopatic este acela care apare în urma unui traumatism cranian, urmat de o contractură la nivelul musculaturii capului. Această bâlbâială are un caracter spasmodic, prima parte a propoziției este pronunțată fără probleme, urmând ca la finalul propoziției să apară un spasm la nivelul musculaturii, urmat de o extensie a capului, ceea ce face ca finalul propoziției să fie extrem de greu de înțeles.

În cazul în care suferiți de această tulburare e bine să vă adresați și unui homeopat.