Diabetul zaharat(DZ) este o boală metabolică, multifactorială, caracterizată prin valoare ridicată a glicemiei, tulburări ale metabolismului glucidic, lipidic și protidic, în condițiile unei deficiențe absolute sau relative de insulină.

Diabetul zaharat de tip2 reprezintă 90% din cazuri, restul de 10% fiind reprezentate de diabetul zaharat de tip 1 și diabetul gestațional (din cursul sarcinii).

DZ de tip 2 este strâns corelat cu epidemia de obezitate, consecință a stilului de viață nesănătos și a urbanizării, caracterizate prin stress excesiv, sedentarism și alimentație dezechilibrată.

Conform Studiului efectuat de către Asociația pentru Studiul Obezității (ARSO, coordonat de Prof. Univ. Dr. Gabriela Roman), în România 21,3 % din populație este obeză, ocupând în acest fel locul 3 în lume, după SUA și Marea Britanie. O problemă alarmantă este faptul că obezitatea și, în consecință, diabetul zaharat de tip 2 apare la vârste din ce în ce mai tinere.

Dacă legătura dintre alimentație, lipsă de mișcare și obezitate este evidentă, relația stress-obezitate este mai complexă.

De fapt, ce este stressul? Stressul este reacția organismului la situații critice, indiferent că situția respectivă reprezintă un pericol real, amenințător pentru viață (ex. un accident, un incendiu) sau doar este perceput de noi ca fiind periculos (ex. un examen, situații solicitante la școală sau la serviciu, evenimente sportive etc. ).

Stressul declanșează un răspuns biologic din partea organismului, care constă în eliberarea unor hormoni, cum ar fi cortizolul și adrenalina, care pregătesc organismul să facă față stressului printr-o serie de modificări, cum ar fi creșterea ritmului cardiac, accelerarea respirației, încordarea mușchilor, creșterea tensiunii arteriale, creșterea nivelului de glucoză din sânge, toate acestea fiind parte a reacției de tip "luptă sau fugi" (fright and flight reaction). Toate aceste modificări ne permit să acționăm astfel încât să facem față pericolului iminent. În mod normal, aceste efecte ale stressului nu sunt de durată. Dacă persoana adultă sau copilul percepe viața de zi cu zi ca fiind una stressantă și periculoasă, stressul devine cronic, iar organismul reacționează printr-o stare de alertă continuă. Modificările hormonale și biochimice la nivelul organismului devin cvasi-continuie și contribuie la apariția a DZ tip 2 și a celorlalte boli ale civilizației ( ateroscleroză,boli cardiace, accidente vasculare cerebrale,astmul, BPOC, depresie, demență etc.)

Capacitatea fiecăruia dintre noi de a face față stressului este diferită. Ceea ce reprezintă stress pentru unii, poate fi doar o mică problemă pentru alții.

La fel și în cazul copiilor, cauzele de stress pot fi variate, în funcție de sensibilitatea, predispozițiile, situațiile și modelele familiale ale fiecăruia în parte.

În context familial, poate fi stress pentru copil dacă părinții au așteptări prea mari, nerealiste față de copil, raportat la capacitățile lui intelectuale sau înclinațiile lui, dacă îl orientează în direcții greșite, care pe el nu îl atrag (să facă sport de performanță dacă nu este un copil competitiv, să studieze un instrument, deși nu are neapărat un talent muzical sau este un copil mai activ, care ar avea nevoie mai mult de mișcare), dacă îl compară cu alți copii din anturaj sau îl critică excesiv, afectându-i stima de sine, dacă îl solicită excesiv cu prea multe activități de timp liber, nelasându-i timp pentru relaxare.

Atenție! Copiii au nevoie de timp să se joace în voie! Este cea mai buna relaxare pentru ei după o zi solicitantă de la școală.

Motiv de stress în cadrul familiei poate fi și dacă copilul se simte neglijat fizic sau emoțional din cauza faptului că petrece din ce în ce mai puțin timp împreună cu părinții lui, sau dacă apare un frățior în familie, iar părinții nu mai reușesc să acorde atenția și afectivitatea satisfăcătoare nevoii copilului. În astfel de cazuri apare și gelozia față de frate, care se poate manifesta printr-o serie de simptome fizice, de somatizare sau tulburări comportamentale.Neglijarea emoțională apare și în cazul copiilor care sunt lăsați în grija rudelor, părinții fiind plecați în străinătate, sau în cazul acelor copii ai căror părinți, deși prezenți fizic, sunt absenți emoțional din cauza problemelor lor de sănătate (alcoolism, consum de droguri etc.) sau a dezechilibrelor lor emoționale (tulburări de comportament, certuri în familie), devenind motiv permanent de îngrijorare și teamă pentru copil.

La factorii de stress din familie se adaugă cele din mediul școlar, cum ar fi presiunea zilnică de a face față cerințelor multiple, în condițiile în care sistemul educațional este unul centrat pe performanță. Trebuie să aibă rezultate foarte bune la toate materiile școlare, în felul acesta stressul este asigurat pe toată durata zilei petrecute la școală.

Însă școala nu înseamnă doar educație, ci este și terenul unde copilul își va exersa abilitățile de   relaționare cu colegii de clasă și de școală,și de adaptare la colectivitate. Aceste procese pot reprezenta surse de stress și se asociază uneori cu fenomene nedorite, cum sunt bullying-ul, rivalizările, hărțuirea emoțională sau chiar fizică.

2. Rolul homeopatiei în managementul copiilor cu predispoziție către obezitate, diabet zaharat tip 2

Tratamentul homeopatic în cazul diabetului zaharat de tip 2 se poate asocia terapiei de bază, ca și tratament complementar. Principiile de bază ale homeopatiei sunt abordarea holistică și individualizarea. Astfel remediul homeopatic se stabilește individual,în fiecare caz în parte, ținând cont de totalitatea simptomelor mentale, emoționale și fizice ale pacientului, de antecedentele lui patologice personale și familiale. În felul acesta se determină remediul constituțional, care ajută la reechilibrarea în primul rând mental-emoțională a pacientului, urmând ca reechilibrarea la nivel fizic (reflectată prin scăderea valorilor de glicemie á jeun, respectiv de hemoglobina glicozilată) să apară în timp, ca și consecință a restabilirii echilibrului la nivel mental-emoțional. În felul acesta remediul homeopatic îl ajută pe pacient în managementul stressului, vizând în primul rând acele simptome mental-emoționale care au contribuit la mecanismele lui de coping dezadaptativ față de stress, care au dus la obezitate și apoi diabet.

Tratamentul homeopat nu înlocuiește tratamentul de fond, convențional, ci doar îl completează.

Există studii în acest sens, care dovedesc că asocierea tratamentului homeopat individualizat la cel convențional a dus la un control glicemic mai bun față de grupul tratat numai convențional.

(https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1475491617300061)

3. Pașii pe care ar trebui să-i urmeze părinții pentru a-și ajuta copiii cu risc de diabet zaharat tip 2

Aș recomanda, în primul rând, să petreacă mai mult timp de calitate împreună, astfel încât să aibă ocazia să povestească cu copilul lor, ca acesta să aibă posibilitatea să-și spună supărările.

Apoi, petrecând mai mult timp împreună, va avea ocazia să-și observe copilul –lucru foarte important - pentru că, de cele mai multe ori, copiii nu reușesc să-și identifice și să-și verbalizeze problemele, prin urmare, părintele trebuie să fie atent la semnele și simptomele stressului la copil. Acestea pot fi: dureri de cap, oboseală, simptome digestive (dureri abdominale difuze, diaree sau constipație, greață sau chiar vărsături), dureri osteoarticulare, mușchi încordați, încleștarea maxilalelor, copilul scrâșnește din dinți, simte nod în gât, are palpitații.Prezintă infecții respiratorii frecvente, are mîinile și picioarele reci și transpirate, mănâncă prea mult sau prea puțin, este nervos, agitat, iritabil, anxios, deprimat, lipsit de motivație, doarme prea mult sau prea puțin, nu reușește să adoarmă, se retrage, se izolează de familie și prieteni sau are momente de violență, se concentrează greu, e dezorganizat, pesimist, se îngrijorează permanent.

Părintele care observă prezența la copilul lui a vreunuia dintre semnele și simptomele prezentate mai sus, este cel mai în măsură să-l ajute în gestionarea stressului, identificând cauzele acestuia.

Dacă sursa stressului este în relația lor de familie, atunci trebuie să încerce să caute împreună soluțiile. Poate fi nevoie de reducerea așteptărilor față de copil din partea părinților, de acceptarea dorințelor lui, de ascultarea lui empatică, de încurajarea lui în adoptarea unui stil de viață sănătos, atât în ce privește alimentația, cât și mișcarea.Uneori poate fi nevoie să se apeleze la ajutorul unui profesionist –psiholog, nutriționist sau kinetoterapeut.

Trebuie încurajate mesele frecvente dar reduse cantitativ, consumul de alimente sănătoase,exercițiile fizice regulate. Se știe că acestea din urmă cresc în organism producția de endorfine, astfel ne binedispun, scăzând nivelul de stress.

În ce privește alimentația, să nu uităm că părintele este responsabil de a asigura hrana copilului lui, el poate decide ce alimente îi oferă, cum reușește să-l motiveze pe acesta să aleagă alternativele sănătoase.

Dar mai important decât orice încurajare ar fi ca părintele să facă împreună cu copilul tot ceea ce îl sfătuieste, să gătească împreună, sănătos, să facă mișcare îmreună, știut fiind faptul că părinții sunt cel mai important model în viața unui copil. Citându-l pe Confucius: “Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege!”

4. În concluzie, factorii de risc pentru diabetul zaharat de tip 2 la copii sunt:

• Obezitatea, ca și consecință a stilului de viață nesănătos, caracterizat prin alimentație dezechilibrată, sedentarism și stress
• Prezența diabetului la rude de gradul 1 sau 2
• Diabetul gestațional la mamă

Dr. Túrós Elisabeta

Medic specialist MF

Medic homeopat